Darido's Blog

N-avem toţi un singur Tată?
Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?
Pentru ce dar suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul,
Păngărind astfel legământul părinţilor noştrii
Iuda s-a arătat necredincios
şi în Iuda şi la Ierusalim s-a săvârşit o urâciune
fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul
şi s-a unit cu fica unui dumnezeu străin.
Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta
pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici în corturile lui Iacov
şi va nimici pe cel ce aduce un dar de mâncare Domnului Oştirilor.
Iată acum ce mai faceţi
Acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului
Cu plânsete şi gemete
aşa încât El nu mai caută la darurile de mâncare
şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre.
Şi dacă întrebaţi: Pentru ce ?
Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta
Căreia acum îi eşti necredincios,
măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai închiat un legământ.
Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o?
Şi ce cere acel Unul Singur?
Sămânţă dumnezeiască!
Luaţi dar seama în mintea voastră
şi nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui.
Căci eu urăsc despărţirea în căsătorie,
Zice Domnul, Dumnezeul lui Israel
şi pe cel ce îşi acoperă haina cu sălnicie,
zice Domnul Oştirilor.
De aceea luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi.

Profetul Maleahi continuă în lucrarea sa să prezinte starea poporului, întors din exil. Se pare că el aduce o problemă mai veche cu care se confrunta Iuda: Păstrarea legământului lui Dumnezeu făcut cu Israel. Astfel, problema respectării legământului este adusă acum în faţa poporului de către Maleahi. Se preferă o abordare retorică a problemei, continuând cu acuzaţii la adresa locuitorilor din Iuda, mai exact Ierusalim, finalizându-se cu sentinţe pentru anumite persoane şi atenţionări.
Prin urmare poporul iudeu se face vinovat de necinstirea legământului lui Dumnezeu încheiat la Sinai (dar tot pe baza legământului cu patriarhii Deut.29.12-13). Această necinstire, încălcare a legământului a constat în câteva fapte concrete.

1. Necredincioşi unul faţă de altul.
….pentru ce dar suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul? ……

Aşa cum am amintit, Maleahi foloseşte întrebarea retorică pentru a aduce la cunoştinţa poporului că ei au un singur Tata, un Dumnezeu care i-a creat. Dumnezeu le este Tată pentru că El a făcut un popor din ei, prin legământ cu patriarhii şi la muntele Sinai (Ex.19-20). Acest legământ prevedea respectul faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele lor.
Profetul aduce în faţa poporului tocmai respectul faţă de aproape, care a fost încălcat. Întâlnim această idee în fraza, „necredincioşi unul faţă de altul”. Traducerea englezească NIV spune: „Why do we profane the covenant of our fathers by breaking faith with one another?” (De ce profanam legământul părinţilor noştrii prin necredincioşia unuia faţă de altul). Ceea ce ma face să cred că a existat probleme de relaţii între persoane.
Dacă vom privi la decretele din Legământ vom observa că sunt interzise necinstirea părinţilor (Ex.20.12), înşelarea partenerului (Ex.20.14), crima, furtul, declaraţia falsă (Ex.20.16), camăta (de la fratele tău Ex.22.25.).
Astfel necredincioşia unuia faţă de altul ar putea fi unele din cele menţionate în Lege. Se şi poate afirma faptul că exista aceste practici ţinând cont de faptul că Maleahi profeţeşte în perioada lui Nemia şi Ezra, iar Neemia cap. 5 ne descrie o situaţie asemănătoare.
Dumnezeu nu tolerează astfel de practici, legământul lui rămâne în picioare indiferent de circumstanţe şi împrejurări, iar poporul a fost necredincios faţă de legământ prin faptul că au fost necredincioşi unul faţă de altul nerespectând pe aproapele lor. Astfel aducerea în faţa lor a acestor practici este o atenţionare şi o motivare la schimbare.

2. Căsătorindu-se cu femei străine.
Iuda s-a arătat necredincios……s-a unit cu fica unui Dumnezeu străin.

Maleahi continuă în v.11-12 şi aduce o altă faptă a poporului iudeu, anume căsătoria cu fetele străine (v.11). El preferă să spună Iuda şi Ierusalim pentru locuitorii acestor teritorii, fapt ce ne face să credem că a fost un fenomen răspândit în Iuda. De altfel se poate observa şi în cartea lui Neemia aceleaşi fapte (Neem.13.23-27) şi Ezra 9.
Chiar şi această faptă era interzisă de Lege. Dumnezeu interzice însoţirea cu femei străine (şi bărbaţi), făcând parte din popoarele ce trebuiau distruse, deoarece acestea vor atrage pe copii lui Israel în idolatrie Ex.34.16. Ceea ce şi aminteşte Maleahi că locuitorii lui Iuda, din Ierusalim, au făcut această faptă şi au ajuns să se închine înaintea idolilor. Pentru aceştia Dumnezeu a promis nimicirea (v.12), reprezentaţi prin expresia: cel ce veghează şi răspunde.
Astfel poporul Iudeu a dovedit necredincioşie faţă de legământ prin însoţirea cu femei străine, au săvârşit o urâciune, pentru că au căzut în idolatrie. Nimicirea nu va pregeta să se depărteze de ei.

3. Divorţând de soţiile legitime.
….Eu urăsc despărţirea în căsătorie….

În următoarele versete (13-16) se prezintă atitudinea poporului Iudeu faţă de Dumnezeu. Ei plâng, se tânguiesc pentru simplu fapt că Dumnezeu nu îi ascultă. El nu primeşte nici un dar pentru un simplu motiv: că şi-au părăsit soţiile legitime. Ei au uitat că legământul lui Dumnezeu presupune credincioşie unul faţă de altul (între soţi), iar singurul motiv de divorţ (avea posibilitatea să o facă, nu era obligat) era dacă găsea ceva ruşinos (referire la infidelitate), Deut.24.1.
Maleahi apelează din nou la întrebarea retorică pentru a scoate în evidenţă că Dumnezeu este sursa vieţii lor şi păstrătorul vieţii. Prin urmare Dumnezeu cere ca cei care sunt din El să păstreze acelaşi caracter ca al Lui. Idee regăsită în expresia „Ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască!”. Aşadar Dumnezeu nu admite necredincioşia, El este credincios Legământului, prin urmare şi cei ce sunt din El fac acelaşi lucru. Toţi trebuie să ia seama la acest adevăr şi să fie credincios în căsnicia lui, pentru că Dumnezeu nu este de acord cu divorţul. Este împotriva caraterului său, (v.15-16).
Se repetă afirmaţia „luaţi seama în mintea voastră şi nimeni să nu fie necredincios.” Repetarea acestei afirmaţii ne face să credem că este o problemă serioasă pentru Dumnezeu, adică Dumnezeu nu tolerează necinstirea Legământului Său. Căsătoria este de fapt imaginea legământului, a credincioşiei lui Dumnezeu faţă de Israel. El urăşte pe cei ce se despart şi pe cei ce nu sunt curioşi să devină drepţi, învelindu-se cu sâlnicie.

Ce avem de învăţat?

Noi, cei care avem Harul iertării Domnului nostru Isus Hristos prin crucea Sa, am făcut un legământ cu El. Crucea Sa ne oferă iertarea păcatelor şi ne cheamă la credincioşie faţă Mântuitorul Hristos, la o ucenicie, urmare a Sa. Tot ceea ce facem şi afectează această ucenicie nu este de cât necinstirea legământului făcut la Calvar. Astfel, Domnul nostru Hristos care a venit să împlinească Legea (Mat.5.17-18) ne cheamă la o viaţă nouă. Moartea Mântuitorului Hristos nu a fost doar să ne spele păcatele, ci şi să ne ofere o şansă la o nouă viaţă. Căci aşa cum spune Sf. Apostol Pavel, „cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea împreună cu patimile şi poftele ei” Gal.5.24.
Prin urmare suntem trimişi din nou la Lege. Adică să împlinim porncile Lui. Astfel respectăm legământul Său de la Golgota. Nu putem spune că suntem credincioşi acestui legământ dacă ne necinstim părinţii, dacă ucidem, dacă suntem infideli partenerului de viaţă, dacă ne însoţim cu persoane străine de Dumnezeu, dacă luăm camătă fraţilor noştrii, mai ales când sunt la ananghie.
Toate acestea dovedesc necredincioşia noastră faţă de legământul de la Calvar, nu am înţeles că Mântuitorul ne cheamă la o viaţă nouă.
Atenţionarea rămâne aceaşi, Dumnezeu va nimici pe cei necredincioşi, cei care părăsesc Legământul Său prin astfel de practici. Luaţi seama dar în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi. Pentru că daca suntem necredincioşi faţă de legământ, suntem un popor ce necinsteşte pe Dumnezeu.