Darido's Blog

Pentru text va sfatuiesc sa deschideti Biblia.

Profetul Maleahi continuă în lucrarea sa să expună modul în care poporul reîntors din exil necinsteşte pe Dumnezeu. Se preferă o abordare directă cu poporul, clară, şi către o categorie specială de oameni (preoţii). Până acum în centrul atenţiei a fost ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Iacov, acum Dumnezeu mută atenţia spre ceea ce face poporul lui Iuda, mai exact preoţii. Astfel, Maleahi scoate în avidenţă modul în care poporul tratează pe Dumnezeu. Acest tratament se vede în câteva acţiuni concrete ale preoţilor.

1. Calitatea darurilor aduse la Templu.
…aduceţi pe altarul Meu bucate necurate!

Dumnezeu abordează direct problema preoţilor. Ei nu cinstesc pe Dumnezeu. Se foloseşte întrebarea retorică, un fel de sarcasm, folosit pentru a arăta realitatea în care se găsesc preoţii. Dumnezeu pretinde cinstea. Acesta trebuie adusă într-un anumit fel. Cinstea oferită lui Dumnezeu de către preoţi se regăsea în darurile pe care le aduceau la Templu. Ei se ocupau cu jertfele de mulţumire, de vină, de mancare,(Lev.2,3,5). Toate aceste jertfe trebuiau să fie aduse fără vreo meteahnă.
Acuza adusă de Dumnezeu preoţilor în faptul că ei permiteau la altar a jertfele cu metehne. Din acest motiv, preoţii afirmau despre bucate că sunt de dispreţuit, iar aceasta îi făceau pe ei să nu mai pună preţ pe slujire. Idee regăsită în fraza: Ce mai osteneală!. Însă Dumnezeu nu tolerează un astfel de tratament. El aduce în faţa lor, imaginea dregătorului. Aşa cum nu poţi merge înaintea unui dregător cu lucruri de mâna a doua cu atât mai mult nu poţi face acest lucru înainte lui Dumnezeu.
Aceasta este întărită de refrenul din v.11, unde se afirmă Suveranitatea şi stăpânirea deplină a lui Dumnezeu peste toate.
Dumnezeu chiar cere să înceteze astfel de practici pentru că el nu găseşte plăcere în ele, sunt doar lucruri făcute degeaba, mai bine închideţi porţile Templului v.10.
Astfel calitate darurilor aduse la Templu lăsau de dorit, erau aduse vite cu probleme vizibile (schioape). Vinovaţi de aceasta se făceau preoţii pentru că ei permiteau aducerea unor astfel de daruri. Ei prin aceasta îl necinsteau pe Dumnezeu: Unde este cinstea de Tată?.

2. Sursa darurilor aduse la Templu.
…aduceţi ce este furat…

O altă problemă pe care maleahi o aduce în faţa poporului, după ce expune calitatea darurilor aduse , este sursa darurilor pe care le aducea poporul la Templu. Aceasta se găseşte în v.13: aduceţi ce este furat. Se pare că Dumnezeu nu tolera un astfel de comportament şi o astfel de ignoranţa. Este împotriva caracterului Său. De aceea Dumnezeu lansează o sentinţă în dreptul persoanelor care îşi permit astfel de lucruri: Nu. Blestemat să fie înşelătorul. După care Dumnezeu îşi afirmă din nou suveranitatea Sa asupra Neamurilor, Stăpânirea peste toate neamurile.

3. Părtinitori în explicarea Legii.
… buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, din gura lui se aşteaptă învăţătură….

Acuzaţia lui Dumnezeu asupra preoţilor continuă, punându-le în faţă consecinţa neascultării lor. Blestemul, nimicirea, depărtarea binecuvântărilor şi transformarea lor în blesteme, nu arată decât extirparea răului din cult. Dumnezeu este decis să curăţească preoţimea, care s-a compromis, nu numai prin permiterea unor jertfe necurate, cărora tot ei le imputau nemulţumirea, ci şi prin modul în care dădeau învăţăturp poporului.
Dumnezeu afirmă că preotul trebuie să ofere învăţătură sănătoasă, deoarece aşa a stabilit de la început atribuţiile unui preot. Legământul făcut cu Levi presupunea umblarea în neprihănire (respectarea Legii) şi abaterea de la rău a celor care au călcat Legea.
Ceea ce au făcut aceşti preoţi a fost parţialitatea în expunerea legii lui Dumnezeu. Ei se uitatu la statutul omului care venea la judecată şi îl îndrumau după cum arătau (financiar probabil). Pentru Dumnezeu aceasta este nedreptate, est părtinire, iar Cuvântul lui, Legea Sa nu este înţeleasă după cum arată cel care o citeşte. Ea trebuie respectată aşa cum este scrisă.
Pentru preoţii care au făcut acest lucru Dumnezeu a pregătit o pedeapsă: vor fi dispreţuiţi, înjosiţi, şi asta doar pentru că au interpretat Legea în defavoarea altora, favorizând pe cei mai influenţi din societate.
Totuşi pedeapsa amintită de Dumnezeu le va face de cunoscut faptul că Legea lui Dumnezeu, Standardul Său va rămâne în picioare indiferent de împrejurări şi persoanele care aşteaptă vreo îndrumare. Toţi trebuie să se alinieze acestui standard.

Ce avem de învăţat?

Nu trebuie să uităm că Dumnezeu ne-a tratat într-un mod deosebit. Am fost aleşi de El pentru un scop anume. Prin urmare, aceasta ne face responsabili. Voinţa noastră este trezită de Duhul lui Dumnezeu. El ne-a convisn că suntem păcătoşi şi avem nevoie de iertare. Apostolul Petru ne spune: Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească…….pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 1 Pet.2.9
Astfel nu mai are rost să ne punem problema daca textul din Maleahi ni se aplica şi nouă. Noi suntem preoţi, naţiune în acelaşi timp. Naţiunea lui Dumnezeu, preoţii lui Dumnezeu, câştigaţi prin jertfa Sa, la care noi am mers când Duhul Lui ne-a făcut conştienţi de păcatele noastre.
Prin urmare noi putem să necinstim pe Dumnezeu prin modul nostru de raportare la El. Cum sunt darurile noastre aduse în Biserică? Sunt de cea mai bună calitate? Muncim pentru ele, ca mai apoi să le aducem cu bucurie în Templul Său? De unde provin darurile pe care noi le aducem în Biserică? Ne permitem să facem o afacere, prin care „scutim” statul de taxe, iar apoi spunem că afacerea e reuşită şi vrem să dăruim lui Dumnezeu? Oare este cinstit EL prin asta? Cum interpretăm, înţelegem Scriptura când ni se pune în faţă o persoana influentă din societate? Ne uităm la buzunarele lui şi încercăm să îi justificăm acţiunile?
Permiteţi să spun ceea ce Maleahi a zis din partea lui Dumnezeu:
„Cine din voi va închide porţile, ca să n-aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N-am nici o plãcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sunt plăcute!.
Totuşi rămâne o ultimă atitudine, pe care cred că Dumnezeu o va aprecia: pocăinţa. Cine se pocaieşte de toate aceste practici, este omul ce cinsteşte pe Dumneze, tratându-l într-un mod special. Aşa doar putem răspunde la ceea ce El a făcut pentru noi, pocăindu-ne şi aducând înaintea lui tot ce avem mai bun.