Darido's Blog

Poporul reîntors din exil s-a aflat în proces de refacere. Maleahi profeţeşte cam prin anii 450- 400 î.Hr, o perioadă destul de îndelungată de la refacerea templulu. Prin urmare s-au putut reface vechile obiceiuri şi nemulţumiri faţă de cultul Iahvist, abuzuri chiar în sânul cultului. Toate acestea reflectă necesara profeţie pentru refacerea moralităţii poporului, reîntors din exil, care ar fi trebuit să înveţe ceva. Însă profetul aduce un mesaj clar şi specific, ei au uitat unele lucruri esenţiale din istoria lor, au uitat că nu au orice Dumnezeu. Pur şi simplu ignoră lucruri importante. Poporul trebuie să îşi revină şi să îşi schimbe atitudinea şi să înveţe lucrurile importante despre dragostea lui Dumnezeu şi să nu o ignore.

A. Dumnezeu îşi tratează poporul într-un mod deosebit faţă de alte popoare.
„Am iubit pe Iacov şi-am urât pe Esau.”

Stilul lui Maleahi de a-şi expune mesajul este disputa. Prima acuzaţie pe care o aduce Dumnezeu împotriva Israelului întors din exil este faptul că poporul ignoră modul în care Dumnezeu îl tratează pe acesta.. Dumnezeu afirmă clar că El îşi iubeşte poporul, l-a iubit dintotdeauna. Poporul pe de altă parte, fiind încă sub autoritatea persană îi reproşează lui Dumneze faptul că nu se vede modul în care acesta şi-a arătat dragostea. La aceasta Dumnezeu răspunde pe măsură.
Textul ne spune ca Dumnezeu l-a iubit pe Iacov. Această iubire, dragoste, nu a constat în anumite sentimente sau afecţiuni pe care Dumnezeu le-ar fi avut faţă de Iacov. Ci ceea ce a făcut Dumnezeu a fost să îl favorizeze pe Iacov, să îl aleagă cu alte cuvinte în defavoare lui Esau.
În Gen.25.26. găsim următoarele cuvinte: „Şi Domnul i-a zis: ,,Două neamuri sînt în pîntecele tău, Şi douã noroade se vor despãrţi la ieşirea din pîntecele tãu. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.”
Prin urmare Maleahi face trimitere la realitatea care a existat în istorie: că Dumnezeu a ales pe Iacov pentru a deveni un popor mare. Deşi Esau avea acest drept, de a fi cap al urmaşilor lui Isaac, Dumnezeu decide altceva.
Această dragoste a lui Dumnezeu faţă de Iacov nu s-a arătat doar când a promis că îl va face un neam mare ci a continuat, până în prezent, spune Maleahi.
Aceasta o observăm prin faptul că zice: „am urât pe Esau, i-am făcut munţii în pustie.”
A respinge pe Esau nu înseamnă lăsarea deoparte, nepurtându-i de grijă, ci oferirea unor teritorii mai puţin bogate, nu beneficeau de toate binecuvâtăriile pe care Iacov le-a avut.
Acest lucru se vede foarte clar atunci când citim în Deut.2.5 în care Dumnezeu spune că Muntele Seir l-a dat lui Esau. O zonă mai stâncoasă, nefertilă ce în comparaţie cu ţara pe care o promite Dumnezeu lui Iacov păleşte.
Aşadar poporul nu are motive de reproşat lui Dumnezeu în ce priveşte dragostea Sa. Problema lor a fost că au uitat, sau cel puţin ignoră o parte din Istoria lor, ingnoră modul în care Dumnezeu îi tratează, ca El rămâne credincios legământului făcut cu patriarhii.

B. Dumnezeu va interveni pentru poporul Său.
„Să zidească ei, căci Eu voi surpa”

După ce Dumneze le aminteşte Istoria lor, se apleacă asupra viitorului poporului Său. Fiind în contextul în care poporul lui Dumnezeu s-a reîntors din exil, multe alte popoare nu doreau refacerea vechilor teritorii ale lui Iuda, printre care şi Edomul, care de foarte multe ori a râvnit la influenţa asupra teritoriului Iudeu.
Lucrul acesta a fost amintit şi de profeţii preexilici ca Amos, care creionează brutalitatea Edomului faţă de poporul Israel, pentru aceasta Dumnezeu l-a pedepsit
Acum Dumnezeu din nou revine asupra Edomului, dar de data aceasta pentru a arăta Israelului că El îi iubeşte. Edomul va trbui să se mulţumească cu ceea ce a primit, iar dacă ar încerca vreo tentativă de expansiune, Dumnezeu stabileşte că aceasta va fi stopată. Nu vor reuşi, iar pentru această faptă îşi vor câştiga renumele de renegaţii lui Dumnezeu.
Toate acestea sunt spuse în lumina dragostei pe care o are Dumnezeu faţă de Iacov, faţă de urmaşii săi. Nimeni nu poate atenta la unitatea poporului Său, oricine va încerca acest lucru va fi depărtat, doar Dumnezeu are drept asupra acestui popor. Pentru că este al Lui şi va interveni oride câte ori este nevoie. Îl va salva din orice război, orice alianţe care s-ar ridica împotriva lui.
Această dragoste a lui Dumnezeu se va dovedi în faţa ochiilor copiilor lui Israel. Toţi din Israel vor vedea lucrul acesta iar din gura lor vor ieşi laude: „Mare este Domnul dincolo de Israel.”

Aşadar dragostea lui Dumnezeu a fost dovedită în istorie, cine ignoră lucrul acesta din Israel, de fapt necinsteşte pe Dumnezeu. Mai mult de cât că Dumnezeu a ales pe acest popor El intervine oridecâte ori este nevoie pentru a-l salva.

Ce avem noi de învăţat? Ştim că Hristos a murit pentru noi fără acceptul nostru, fără să avem vreo contribuţie la harul ce ni s-a oferit. A ales să moară pentru noi, pentru păcatele noastre, indiferent cine suntem şi cum arătăm. Iacov nu a fost întrebat, nu i s-a cerut un caracter nobil, Dumnezeu l-a ales pentru a face din el ceva. La fel şi noi am fost aleşi, dar nu doar atât ci aleşi pentru a deveni ceva, a deveni ceea ce El doreşte.
Mai mult decât alegerea El a promis că va fi cu noi, ne va ajuta, ne va imbărbăta, a trimis Duhul Său, care se roagă pentru noi cu suspine negrăite.
Avertismentul este să nu ignorăm aceste lucrui, faptul că am fost aleşi prin moartea lui Hristsos şi că Hristos este cu noi şi ne va ajuta, altfel riscăm să repetăm istoria poporului evreu, de a ignora modul în care Dumnezeu ne-a tratat, de a ignora dragostea sa.